Tot ce trebuie să știi despre hipertensiunea la pisici
Probabil oricine știe pe cineva care suferă de tensiune arterială crescută (sau hipertensiune, ca să folosim termenul tehnic), dar știai că nici prietenele noastre feline nu sunt scutite?
Totuși, la oameni, hipertensiunea este adesea considerată afecțiune primară (nefiind cauzată de o altă boală), pe când, la majoritatea pisicilor, tensiunea arterială crescută este de obicei consecința prezenței unei alte boli.
Ce este hipertensiunea felină?
Circulația sângelui în corp este vitală atât la oameni, cât și la animale. Aceasta transportă nutrienți și oxigen la țesuturi și celule, eliminând în același timp reziduurile din țesuturi și jucând astfel un rol esențial în reglarea temperaturii corporale.
Pentru ca sângele să ajungă la fiecare organ și fiecare parte din corpul pisicii, trebuie să fie pompat de inimă prin vasele sangvine, iar forța sau presiunea exercitată de acțiunea de pompare a inimii este ceea ce numim tensiune arterială. Dacă presiunea este constant mare (mai mare decât normal), atunci se numește tensiune arterială crescută sau hipertensiune.
Ce cauzează hipertensiunea la pisici?
Dacă pisica este diagnosticată cu tensiune arterială crescută, cel mai important este să se găsească boala primară. Uneori nu se găsește o cauză, iar în acest caz, tensiunea arterială crescută este numită hipertensiune primară.
Totuși, majoritatea pisicilor sunt afectate de ceea ce se numește hipertensiune secundară. În acest caz, tensiunea arterială crescută este asociată cu sau cauzată de o altă boală. La pisici, este vorba în general de:
- Boala renală cronică sau
- Hipertiroidism.
Rareori, alte boli, precum cele ale glandelor suprarenale (în care se produc în exces hormoni precum cortizolul, aldosteronul sau catecolaminele) pot constitui cauza principală.
Care pisici sunt expuse la riscul de a face hipertensiune?
Pisicile mai vârstnice (pisicile de peste 7 ani) au risc crescut de a suferi de hipertensiune, motiv pentru care majoritatea veterinarilor recomandă să se măsoare tensiunea arterială la toate controalele de rutină începând cu vârsta de 7 ani.
Pisicile diagnosticate cu oricare dintre afecțiunile primare care cauzează hipertensiune sunt și ele în situație de risc, și de aceea tensiunea lor arterială trebuie monitorizată periodic, chiar dacă afecțiunea este ținută sub control.
Care sunt consecințele tensiunii arteriale crescute la pisici?
Hipertensiunea este de multe ori o boală „tăcută”, fără semne clare de la început. Cu toate acestea, adeseori progresează în timp și cauzează probleme severe sau chiar afecțiuni care pun viața în pericol.
Hipertensiunea poate duce la deteriorarea oricărui organ, dar în general vorbim de patru organe (cunoscute drept „organe-țintă”) care sunt cel mai des afectate:
- rinichii: tensiunea arterială crescută poate duce la afecțiuni severe și ireversibile ale rinichilor. La oameni, poate cauza sau contribui la boala renală cronică (BRC) și se consideră că lucrurile stau la fel la pisici
- ochii: hipertensiunea este adesea cauza sângerărilor oculare sau/și a desprinderilor de retină. Orbirea bruscă este unul dintre cele mai groaznice efecte ale tensiunii arteriale crescute la pisici.
- inima: îngroșarea peretelui muscular al inimii se numără printre efectele hipertensiunii pentru că inima trebuie să pompeze în condiții de presiune mare a vaselor de sânge. Aceasta poate afecta funcționarea și funcționalitatea inimii.
- creierul: tensiunea arterială crescută poate afecta creierul și sistemul nervos central. Semnele pot varia, dar includ comportament modificat, depresie sau chiar crize convulsive.
Riscul de complicații provocate de hipertensiune variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv de cât de mare este tensiunea arterială, de cât timp durează hipertensiunea, și de cum tolerează pisica tensiunea arterială crescută. Totuși, tensiunea arterială crescută este o cauză semnificativă a bolilor și o problemă majoră de bunăstare la pisicile mai vârstnice.
Cum se recunoaște hipertensiunea?
Din nefericire, hipertensiunea poate rămâne nediagnosticată multă vreme, căci semnele apar uneori abia după ce organele au fost afectate serios și după scăderea calității vieții pisicii. De aceea, hipertensiunea se mai numește și „ucigașul tăcut”.
Mulți proprietari de pisică nici nu realizează că există probleme până când pisica fie orbește, fie are probleme neurologice, fie are simptome ale unei alte boli. Dacă ești vigilent și identifici semnele timpurii (inclusiv probleme de apetit, sete mai mare sau schimbări de greutate), este posibil să se diagnosticheze mai repede hipertensiunea și orice boală primară.
Cum se diagnostichează tensiunea arterială crescută la pisici?
Hipertensiunea se diagnostichează prin măsurarea tensiunii arteriale a pisicii. Ideal, hipertensiunea ar trebui diagnosticată cât mai timpuriu, pentru a se putea administra tratamentul necesar, prevenind astfel deteriorarea ireversibilă a organelor. Cea mai bună soluție este măsurarea (o dată sau de două ori pe an) a tensiunii arteriale la pisicile mai vârstnice (cele de peste 7 ani).
Dacă pisica este stresată sau agitată la clinica veterinară, tensiunea arterială poate crește brusc, ceea ce se mai numește și „frica de halat”. Veterinari au diverse strategii pentru a minimaliza efectele stresului și a altor aspecte care pot interfera cu măsurătoarea tensiunii arteriale, ceea ce înseamnă că tensiunea arterială se va măsura de mai multe ori.
Cum se măsoară tensiunea arterială?
Tensiunea arterială a pisicii este măsurată de veterinar exact așa cum ți se măsoară și ție tensiunea arterială!
Veterinarul pune manșeta pe piciorul sau coada pisicii și folosește un dispozitiv pentru a detecta fluxul sangvin.
Umflând manșeta și detectând fluxul sangvin pe măsură ce presiunea scade în manșetă, veterinarul obține valoarea tensiunii arteriale.
Exact ca în cazul oamenilor, există mai multe tipuri de echipamente disponibile în acest scop.
Cum se tratează hipertensiunea?
Ca și la oameni, hipertensiunea la pisici se tratează de obicei cu medicație zilnică pentru a scădea tensiunea arterială (așa-numitele medicamente „anti-hipertensive”). Astfel se controlează tensiunea arterială și se previne sau se gestionează problemele cauzate de tensiunea mare.
Totuși, recomandările de tratament variază de la o pisică la alta în funcție de cauza primară a hipertensiunii, de valoarea tensiunii arteriale și de prezența sau absența afectării propriu-zise a unui organ.
Diagnosticarea și tratarea bolii primare sunt și ele esențiale și, la un număr redus de pisici, poate rezolva hipertensiunea, ceea ce înseamnă că se poate opri tratamentul anti-hipertensiv.